Ultima scrisoare...

Pentru o noapte linistita...am crezut de cuviinta ca, dupa o serie de fotografii, pe care o gasiti aici, merge foare bine o poezie. Din nou mentionez ca este veche...timpul nu imi permite sa mai scriu...desi eu inca mai sper la oaza aceea de liniste in care sa ma intalnesc eu si sufletul meu, sa stam de vorba si sa punem pe hartie tot ce simtim.
Pentru aceasta seara mi-am propus una mai trista, desi nu are legatura cu starea mea de spirit...Sper sa va placa

Ultima scrisoare...

Nu ti-am mai scris de mult, iubite.

Si-a-ti scrie mai curand, eu nu mai pot...

Acum rostesc a mele ultime cuvinte,

Si cu acestea-ti las trecutul meu, cu amintirile-i cu tot.

De-l vei pastra,-ti voi multumi onest...

Caci mai frumos ca amintirea nu-i nimic...

Acum incerc, dar in zadar...nu reusesc...

Si fara tine, din acest infern, nu pot sa ma ridic...

Acum citesti un ultim gand de bine

Pe care ti-l trimit pe-aripi de vant.

Tu pleci pe drumul tau, dar fara mine.

Iar eu, cu fiecare ceas ce trece, ma sting usor, cu tine-n gand...

La moartea mea, un trandafir sa tai

Sa-l porti mereu in inima cu tine...

Cand s-a usca petala cea dintai...

Sa te gandesti, frumosul meu, la mine...

Sper sa fie pe gustul cititorilor mei... O noapte linistita sa aveti