Pagini

marți, 18 februarie 2014

Fiecare simte altfel...

   Ce inseamna sa fii casatorit? Nu asta ne dorim mereu? Sa ne gasim un job bun, sa ne casatorim, sa avem copii, o familie...
   Totusi, sunt multi oameni care se tem de institutia casatoriei...sunt oameni care nu fac asta niciodata...sunt oameni care atunci cand aud cuvantul sau nimeresc intr-o discutie despre casatorie, dispar pur si simplu. In general, femeilor nu le este frica de casatorie...Nu vreau sa credeti ca tin partea sexului pe care il reprezint...Hai sa o iau cu inceputul...
   In general, femeile viseaza inca de mici nunta pe care si-o doresc. Isi imagineaza rochia de mireasa (care in inchipuirea oricarei fetite arata ca rochia de printesa), isi imagineaza calesti cu cai albi si palate unde vor veni o multime de oameni. Dupa ce viseaza toate astea, vine adolescenta...rochia este tot de printesa, calestile sunt la locul lor, caii albi ( daca nu chiar inorogii - eu mi-as fi dorit un inorog alb la nunta...asta pana am aflat ca nu exista :)...) si castelele...Apoi, apare prima iubire care, este, evident, inclusa in toata povestea. Cand-colo...incepe facultatea...visele incep sa se cam spulbere pentru ca dezamagirile in dragoste o fac pe tanara femeie sa uite sa mai viseze la rochia de printesa si calestile cu cai albi - si daca mai afli, ca si mine, ca inorogii nu exista...sa vezi atunci tragedie :) ...Buuun...si incepe cautarea printului...acum nu isi mai doreste...tanara femeie,zic...printul pe cal alb, caleasca trasa de cai sau castelul in a carei sala de bal se visa mireasa...acum vrea un barbat care sa o iubeasca, sa o inteleaga, sa o tina in brate atunci cand plange, sa o alinte frumos si sa ii pregateasca o cafea imbietoare dimineata. Greu de gasit, spune ea, in zilele noastre...si cand se plictiseste sa il caute, se trezeste cu el in fata ochilor si mai ca nu ii vine sa creada...Visele rochiei de printesa si a calestii cu cai albi revin...
   Cat despre baieti/barbati, cred ca sunt mai putine de spus...in copilarie si adolescenta, nu se gandesc prea mult la acest subiect...nu sunt interesati de institutia casatoriei, a familiei si a copiilor...sunt pasionati de chestii baietesti cum ar fi masinile, masinariile sau calculatoarele. Se "indoctrineaza" unii pe altii cu ideea ca pana la 30 de ani nu e cazul sa se gandeasca la casatorie. Se "imping" unii pe altii in ideea ca o casatorie inseamna angajamente si, nu de putine ori am auzit, in grupurile de baieti/barbati, expresia care spune ca..."de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare"? Ei bine, cand barbatul se asteapta mai putin...si e la fel ca in cazul femeii...apare EA in viata LUI cu acea sclipire in privire, in par, in toata fiinta ei, care il face sa se piarda cu firea si sa ii tremure inima "ca la porumbel" (cum se mai spune). Si parca toate "sfaturile" baietilor, toate discutiile despre " eu nu ma voi casatori" si toate spaimele angajamentului nici nu au existat... Iar EL, cu ochii indragostiti si fermecati, privind-o, ii spune sincer si cu toata inima "Te vreau".
   Am povestit mult si recunosc ca este povestea relatiei mele cu sotul meu. Cand mi-a spus ca ma vrea, desi l-am avertizat ca am defecte si ca sunt complicata, totul s-a topit in jurul meu...toate visele cooilariei mele despre dragostea perfecta, intensa, coplesitoare si fluturasi in stomac au inceput, fooooarte timid, sa renasca.
   Si revin la intrebarea de la inceputul postarii...Ce inseamna sa fii casatorit? Aproape ca nimic...La momentul actual, casatoria este doar o formalitate. Nu inseamna o garantie a relatiei "pentru totdeauna".
   Din punctul meu de vedere, si subliniez asta, puteti si chiar va rog sa ma contraziceti daca gresesc, casatoria este un act care nu face decat sa permita celor doi sa isi imparta bunurile. In rest, relatia este supusa acelorasi incercari, uneori poate, ba chiar cu siguranta, unor incercari si mai grele.
   La noi "actul" a luat nastere datorita bebelusului care ne-a surprins cu graba lui. Nu era ca si cum nu eram siguri daca vrem asta. Ne-o doream la fel de mult cum ne-am dorit micuta fiinta care ne-a completat relatia. Dar consideram si inca mai credem ca o relatie se bazeaza pe comunicare. Ne-am iubit din prima saptamana, dupa um week-end in care am cunoscut strictul necesar unul despre altul. Si cred ca nici nu este nevoie de mai mult...printre primele principii ale relatiei noastre a fost ca doi oameni trebuie sa accepte faptul ca si celalalt a avut un trecut despre care poate sau nu sa povesteasca. Este o alegere a fiecaruia, si nu o cerinta in noua relatie.
  Al doilea a fost sinceritatea. Am auzit din partea multor cupluri cum ca ideal este ca fiecare sa aiba secretele lui. Nu stiu cat de mult adevar este aici. Stiu doar ca ne-am promis sinceritate si asta facem.
   Ultimul, dar nu cel din urma, a fost comunicarea. E greu sa gasesti un om cu care sa poti vorbi. Caruia sa ii spui orice problema te macina. In primul rand, in doi, suferinta e mai usoara iar fericirea este mai plina. Iar in al doilea rand e linistitor sa stii ca,indiferent in ce colt al lumii te-ai afla, exista un loc pe care il poti numi acasa. Acel loc fiind in bratele persoanei iubite, persoanei pe care poti sa o suni in orice moment al zilei si al noptii, persoanei langa care poti plange si rade dar mai ales, a persoanei langa care te poti dezbraca de orice secret, rusine sau prejuedecata.
   Toti cautam secretul casniciei perfecte fara sa stim ca secretul se afla in fiecare din noi. Se spune ca toti ne nastem cu o doua maini, doua picioare, doi ochi...dar cu o singura inima. Se spune ca suntem, cu totii, Ingerii Domnului, dar ne nastem cu o singura aripa. Secretul si misiunea fiecaruia este sa gaseasca inima pereche si aripa pereche. Cum stim ca am gasit aripa lipsa? Simplu, imbratisand omul de langa noi. Si daca putem zbura, atunci inseamna ca am gasit cealalta jumatate.
   Singurul lucru pe care il consider important in "legalizarea" unei relatii, este cununia religioasa. Sfanta Taina a Cununiei, in educatia pe care am primit-o si in sufletul meu este ceea ce conteaza. Acolo spui intr-adevar DA-ul acela care urca la Cer si ramane acolo...
   Stiu ca am scris mult...si poate v-am plictisit...si poate ca nici nu ati citit toata postarea...insa eu m-am descarcat...si imi e bine...

Un zambet,
Sakura Wisdom

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...