Dupa o lunga perioada in care am lipsit...sunt din nou in "business"... Cer scuze cititorilor care ma urmaresc si care nu au mai avut vesti de la mine...Nu...nu m-am lasat pe o ureche dar din cauza unor evenimente neprevazute din viata mea nu am avut nici timpul necesar si nici dispozitia de a mai posta ceva. Acum, insa, m-am intors cu forte proaspete, cu foarte multe idei si cu dorinta...
Va urez o duminica minunata si...glad to be back...
Va multumesc! Cuvintele sunt de prisos. Va multumesc pentru ca ma vizitati si sper sa o faceti in continuare. De saptamana viitoare sper sa ma intorc cu postari noi. Iertare va cer pentru lipsa din ultimele zile...anumite probleme m-au impiedicat sa ma concentrez pe blog...dar de saptamana viitoare va invit sa vizualizati noi postari...la fel de interesante.
M-am gandit si m-am razgandit ce melodie ar merge cu aceasta dimineata...pana la urma, gandindu-ma eu asa vreo 5 minute :)...mi-a venit in minte una, care nu are nici o legatura cu dimineata asta :)...dar care pur si simplu mi-a trecut prin cap...asa ca, pentru ca am hotarat sa o postez pe prima la care ma gandesc...Voila...
Situat in sectorul 4 al Capitalei, pe dealul Filaretului, Parcul Carol sau Parcul Libertatii a fost amenajat intre anii 1900 - 1906 dupa planurile arhitectului francez Eduard Redont si inaugurarea sa a fost in anul 1906 pentru a sarbatori 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Din nou in tren…din
nou pe drumuri. E adevarat ca la o prima
vedere, eu sunt mereu pe drumuri. Nu ma pot lauda cu cine stie ce
calatorii…doar cu drumurile pe care le fac cel mai des. Acum, de exemplu, sunt
in drum spre Miercurea ciuc. Vreau sa salut muntele, sa ii simt racoarea de
seara si prospetimea de dimineata.
Am hoinarit putin cu gandul prin Bucuresti…am hoinarit si cu
pasul…si mereu, atunci cand ies la o plimbare…ma gandesc la faptul ca ceea ce
fac eu de fapt este sa invat sa il iubesc…
M-a apucat melancolia de dimineata...Pe langa faptul ca am racit, mai este si Luni dimineata...ingrozitoarea zi de luni...pe care o urasc cu pasiune.
Am auzit la radio o melodie care a accentuat starea de melancolie...Pe voi cum va face sa va simtiti?
Iata-ma in trenul Rapid 751 care circula pe ruta Bucuresti – Botosani. La clasa a II-a pentru ca vagonul de clasa I nu este prevazut cu priza si nu as avea acees la laptop.
Ce vad in jur? Nu o sa va vina sa credeti…sau poate o sa va vina… o gasca de muncitori…adica…un clan, dupa cum ei singuri s-au intitulat…care fac naveta saptamanal , din cate banuiesc eu, intre Ploiesti si Roman. Este inutil sa va spun ca au dat gata o sticla maricica de vin…si sunt antrenati intr-un joc de carti. Aparent nu s-au imbatat…si sper nici sa nu o faca…sau macar sa nu mai scoata inca o sticla …
Am plecat azi dimineata val-vartej de la birou si m-am urcat in trenul asta. Ma duc acasa…la mama… Si in metrou, in drum spre Gara de Nord, mi-am adus aminte de melodia...Ozzy Osbourne - Mama, I'm Comming Home.
Asa ca va las si pe voi sa va delectati cu ea… Si in timp ce eu va sciu asta, in tren fiind, dupa cum v-am spus, imi vine in minte zicala…”de ce ti-e frica de aia nu scapi” – partenerii mei de drum, vecinii de vagon, clanul de muncitori cu care impart compartimentul…ce credeti…au mai scos o sticla de vin…si de acum…tine-ti-mi pumnii…
Mentionez faptul ca eu am ajuns acasa ieri dar abia astazi am reusit sa postez asta...
Septembrie inseamna melancolie...inseamna inceput de adormire...inseamna inceput de moarte... Stiu ca suna destul de morbid si sinistru...dar asa imi suna mie Septembrie. Pentru ca o prietena de fooooarte departe si pe care nu am vazut-o de mult si de care imi este grozav de dor mi-a spus ca atunci cand a citit Septembrie...joi...si-a amintit de Green Day - Wake Me Up when September Ends.
Scumpa mea, poate Septembrie trage la somn, si adormire, si amortire, si moarte...eu zic sa o traim totusi la fel de frumos cum traim in fiecare zi si sa nu ne dorim sa dormim toata luna si sa ne trezim "when September ends"... Totusi, Janine, pentru tine, special, chiar daca stiu ca deja ti-ai facut pofta cu aceasta melodie...
Inainte sa plec de la birou astazi mi-am adus aminte ca de mult timp tot am spus sa fac mamaliguta dar, o data nu am avut branza, alta data nu am avut smantana sau alta data nu am avut chef... Astazi mi-am adus aminte ca le am pe toate... Zis si facut....Am ajuns acasa si m-am pus pe treaba...si, uite ce-a iesit..
E nevoie de:
- malai
- un ou
- unt - eu am folosit unt de casa...de Sibiu
- branza - eu am folosit branzica proaspata, garantat ecologica, data pe razatoare
- sare pentru mamaliguta
Este a treia postare Step by Stept...sper sa nu va fi plictisit deja...de data asta, asa cum va tot promit, o sa va prezint tehnica in imagini. Probabil ca o sa vi se para putine fotografii dar astea sunt etapele...astea sunt fotografiile. Stiu ca nu aveti de unde sti cum sunt gelurile sau celelalte produse pe care le folosesc, dar, veti face in curand cunostinta si cu ele. Nu am fotografii decat de la o aplicare a tips-urilor, dar este suficient ca sa va faceti o idee.
Asta este ce a iesit la final...
Va eram datoare cu o postare despre aplicarea unghiilor tehnice. Inceputul il gasiti aici.
Diferenta dintre aplicarea tipsurilor si extensiile din gel nu este prea mare. Totusi o sa incerc sa dau explicatii in asa fel incat sa le intelegeti la fel de bine pe amandoua. Pentru tipsuri si extensii: Ramasesem la pilirea unghiei pana cand se face continuitatea intre tips si unghia naturala, respectiv la prelungirea unghiei naturale peste sablon.
In fiecare an, la 1 septembrie, imi amintesc de melodia lui Horia Brenciu - Septembrie, luni. Mi se pare o melodie foarte draguta si, desi sunt multe persoane anti Horia Brenciu, mie imi place cum canta.
M-am gandit sa impartasesc cu voi una din melodiile lui... Si chiar imi place cum suna...
Deci, pentru toata lumea...Septembrie, luni...sau joi?