Putina istorie... Arcul de Triumf este situat in partea de Nord a Bucurestiului, in sectorul 1, la intersectia soselei Kisselef cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu si Alexandru Constantinescu. Monumentul a fost proiectat de Petre Antonescu, construit in perioada 1921 - 1922 si renovat in perioada 1935 - 1936. Comemoreaza victoria Romaniei in Primul Razboi Mondial. Are o inaltime de 27 de metri si are forma paralelipipedica
Semnificatia monumentului... Impreuna cu catedrala Incoronarii din Alba Iulia, cu Mausoleul de la Marasesti, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, cu Mausoleul din Parcul Carol si cu Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Arcul de Triumf se numara printre monumentele care comemoreaza participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial de partea Aliatilor, la finalul caruia aproape toate teritoriile locuite de romani s-au gasit pentru prima data reunite la un loc. Arcul de Triumf nu este primul monument de acest gen ridicat in capitala Romaniei, el fiind precedat de cateva constructii provizorii cu semnificatii asemanatoare, care au marcat, succesiv, victoria Romaniei in razboiul de independenta (1878), judetul celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I (1906) si revenirea familiei regale romane din exilul de la Iasi (1918).
In Bucuresti au mai fost ridicate si alte monumente de acest gen, dar, cu existenta termporara, in 1848, 1859, 1878, 1906 si 1918, dar, dupa Primul Razboi Mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent. In 1922, in timpul mandatului primarului Bucurestiului Matei Gh. Corbescu, in capitala s-a organizat o parada in cinstea Marii Uniri. Deoarece Arcul de Triumf din 1918 fusese construit dintr-un material care nu rezista ploilor, primarul Matei Gh. Corbescu a venit cu propunerea construirii unui nou Arc de Triumf, din lemn, pana cand se vor gasi bani pentru unul impunator. Initiativa sa a fost criticata, iar George Enescu i-a scris primarului: Dar adevaratul Arc de Triumf, pe cand?. Prin urmare, in contextul incoronarii Regelui Ferdinand I si a reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, comisia pentru organizarea serbarilor incoronarii a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunator Arc de Triumf in zona nordica a capitalei. Din cauza timpului scurt insa, doar scheletul constructiei a fost turnat din beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat - odata incheiate serbarile incoronarii (in 16 octombrie 1922, cand s-a organizat un spectacol, evocand lupta poporului roman pentru unitate statala, la festivitati participand reprezentanti din peste 20 de state europene, din Statele Unite ale Americii si Japonia, fapt ce a semnificat o larga recunoastere internationala a noii realitati nationale statale) - o degradare progresiva, cauzata de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea Micului Paris interbelic.
Abia in 1932, in urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasa", situatia deplorabila a Arcului de Triumf revine in atentia opiniei publice, decizandu-se nu demolarea monumentului contruit in 1922, asa cum cerusera unele personalitati, ci inlocuirea basoreliefurilor cu unele definitive, din piatra sau marmura de Ruschita. De data aceasta, autorul, acelasi Petre Antonescu, a dat edificiului o nota mult mai sobra in ceea ce priveste finisajul exterior, cerand artistilor pe care i-a cooptat la lucrari sa se incadreze in aceasta noua maniera de lucru. Printre artistii care au lucrat la finisaje se numara Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, toti nume cunoscute in perioada interbelica.
Odata adunate sumele necesare, in anul 1936 a fost consacrat integral definitivarii monumentului care a fist construit din granit de Deva, in stil clasic, dupa modelul Arcului de Triumf de la Paris. Stalpiipe care se sprijina monumentul au scari interioare, care duc spre terasa acestuia. Ceremonia inaugurarii a avut loc la 1 decemrie 1936, cand se implineai 11 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate.
Dupa venirea la putere a comunistilor in Romania, Arcul de Triumf a fost "mutilat" prin scoaterea de pe partile laterale a celor doua texte ale proclamatiilor regelui Ferdinand catre tara, cu ocazia intrarii Romaniei in razboiul de intregire si cu prilejul incoronarii de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fatada sudica monumentului efigiile regelui Ferdinand I Intregitorul, si ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Calinescu, si au fost distruse, fiind substituite de doua mari flori de piatra. Dupa 1989, florile de piatra au fost date jos, si au fost montate doua medalioane de bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, inlocuindu-le pe cele originale.
Astazi, Arcul de Triumf reprezinta un simbol binecunoscut al Bucurestiului. Cu toate acestea, primarul capitalei, dr. Sorin Oprescu a declarat ca Primaria nu detine actul de proprietate pentru Arcul de Triumf, astfel ca, teoretic, "E in stare sa vina unul sa imi spuna ca acolo a fost casa lui ma-sa si sa revendice proprietatea" (dr. Sorin Oprescu).
Arcul de Triumf adaposteste un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii - cum am avut noi ocazia in acest week-end. Monumentul este inscris in Lista Monumentelor Istorice, din anul 2004.
Sper ca informatiie v-au fost utile. Si, ca sa ma credeti pe cuvant ca am fost acolo, va invit sa vedeti filmuletul urmator ;) in prim-plan o sa ne vedeti ;)
Un zambet,
Sakura.
* Informatii preluate de pe Wikipedia
