Este o zi placuta de martie...o duminica linistita sper ca pentru toata lumea...pentru mine, cel putin, este... Vacanta trecuta s-a teminat de mult...aproape ca vine vacanta de anul asta...totusi...pentru ca postarea asta are multe luni de cand sta in stand-by...am hotarat totusi sa o impartasesc cu voi pentru ca am cuprins in ea amintiri placute.Vara trecuta ne-am petrecut concediul la mare, ca multi dintre voi probabil.... Doua saptamani de liniste, soare, mare si odihna. Pe finalul vacantei noastre, a ajuns si sora mea impreuna cu prietenul ei...adica logodnicul ei...adica aproape sotul ei :) pentru ca se vor casatori anul acesta...trei zile le-am petrecut impreuna facand plaja si plimbandu-ne pe malul marii. Intr-una din zile am facut o plimbare lunga pe faleza din Constanta. Am gasit Cazinoul odihnindu-si batranele ziduri la malul inspumat al marii. Am avut o surpriza placuta sa vedem ca usile lui erau deschise publicului si am putut face o vizita. Si aici a inceput povestea...
Cum bine stim cu totii, Cazinoul este cladirea-emblema a orasului Constanta. Cine nu s-a plimbat pe faleza de fiecare data cand a ajuns in acest oras? Cu siguranta sunteti multi cei care ati facut-o...si daca va numarati printre cei care nu ati vazut inca aceasta cladire, va sfatuiesc sa o faceti pentru ca zilele ei sunt numarate...
Putina istorie, asa cum v-am obisnuit... Cazinoul a fost construit in anul 1909 si inaugurat in luna august a anului 1910, aflandu-se, cum spuneam, pe faleza orasului Constanta. In zona in care se afla astazi, intre 1880 - 1902, s-a aflat o constructie din lemn care se numea cazina si servea ca loc pentru spectacole de teatru, baluri si loc de relaxare pentru turisti. In anul 1904 a inceput constructia unui edificiu asemanator marilor cazinouri europene iar proiectantul a creat planuri pentru o cladire cu stil arhitectonic inspirat din arta traditionala romanesca. Dupa terminarea fundatiei, planurile sunt schimbate, primaria schimband arhitectul initial cu unul de origine franceza. Acesta renunta la principiile romanesti in favoarea unui amestec de motive decorative.Cazinoul era o sala de paianta, cu peretii interiori captusiti cu scanduri vopsite in ulei, fiind alcatuit dintr-o sala de dans, doua sali de lectura pentru ziare si reviste, doua sali de jocuri si terasa de pe malul marii. Fiind impodobit cu drapele si destul de spatios, a devenit locul de intalnire al tuturor.
Se pare ca poiectul initial cuprindea o sala de teatru cu scena, cabine si loje pe ambele laturi, dar si o sala de bal de aceleasi dimensiuni. In plus, constructia ar fi trebuit sa aiba toate utilitatile necesare la subsol. Grandoarea proiectului se diminueaza treptat iar receptia, facuta mai tarziu decat ar fi dispus primarul, a constatat existenta unei sali de dans cu culoar.
Cladirea are o istorie vasta care nu poate fi cuprinsa in putine cuvinte. Lucrari de restaurare au fost facute in anii 1937 si 1986.
Sper sa nu va fi plictisit cu aceasta bucatica de istorie. Cert este faptul ca, in acest moment, cladirea emblematica a orasului Constanta, este in paragina. Inca strajer pe malul marii, Cazinoul isi duce batranetile in ignoranta. Ce poate fi mai trist de atat? Sper ca atunci cand ajungeti pe faleza sa ii faceti o vizita...
Un zambet,
Sakura Wisdom.
