Mi-e dor de iarna...de zapada si de miros de ger... Am citit zilele astea o multime de postari pe facebook in care multa lume se plangea, intr-un fel, de faptul ca iarna si spiritul sarbatorilor s-a instalat deja in magazine si in reclamele de la TV. Mie, de exemplu, imi place asta....
Mi-e dor de zapada...Mi-e dor sa imi amintesc de copilarie. Pentru mine, iarna inseamna reamintirea anilor cand singura grija era joaca. Inca nu miroase a iarna...Inca nu cad fulgi de nea...dar abia astept sa se intample. Imi e dor sa ies seara in oras si singurul zgomot care se aude sa fi cel al zapezii scartaind sub ghete...Imi e dor sa simt zapada rece in palme...
Dar cel mai tare imi e dor de casa parinteasca in preajma sarbatorilor. Mama muncea mult si ne angrena si pe noi in muncile casei...Spala perdele, batea covoare, freca pereti...e drept ca ma apuca groaza numai gandindu-ma cata munca voia mama sa faca si cata munca ne punea si pe noi sa facem...dar, in final, casa mirosea a sarbatoare. Totul sclipea, totul era impecabil...apoi incepea sa miroasa a bunatati, a brad si a portocale. Tata avea o singura preocupare...sa cante muzica in casa. Sa fie veselie si bunavoie in casa...si chiar era...desi mama se enerva si nu-i ardea de muzica stiind cata treaba isi propusese sa faca...dar tata o lua in brate si o dansa...iar mama se lasa purtata de dansul lui, chicotind ca o scolarita...ii priveam fascinata de cata iubire emanau...
Cum sa nu-mi fie dor de iarna?
Un zambet,
Sakura Wisdom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu