Cu traista-n bat si viata-n buzunare...

   Dragilor,

   Vă scriu pentru ca să nu ma uitați :)...Vă scriu ca să mă descarc și ca să prind curaj...

   Acum nouă ani am lăsat casa părinteasca, pe mama și pe tata înlăcrimați, pe suriora mea scumpă singură în ultimul an de liceu, orașul liniștit care m-a crescut și care m-a ferit de toate tentațiile distrugătoare la care poate fi expus un adolescent, și am plonjat cu capul înainte în jungla bucureșteană. Aveam puțin peste 18 ani și îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri... O dimineață plăcută de sfârșit de septembrie...Am încărcat bagajele în Dacia tatei și, cătrăniți, am pornit pe un drum care, mai apoi mi-am dat seama, a fost începutul dezvoltării mele... Ai mei au încercat să mai domolească suferința care măcina sufletul meu de copil și, pe drum spre București, ne-au distras atenția cu un popas prin Sinaia. Dar numai eu știam cât ma chinuiam să mă încurajez. Nici lor nu le-a fost mai ușor, știu asta...dar au mascat totul de dragul nostru.

   Am ajuns în camera mea de cămin...aveam toate condițiile și eram doar trei fete în camera. Cred că undeva, în inima mea, speram ca ei să rămână măcar o noapte acolo. Mi-au spus să îmi aleg patul pe care mi-l doresc și apoi au pus toate bagajele acolo. Îmi amintesc câtă tristețe era în camera aceea...Pe mama încercând să zâmbească și pe tata cu tâmplele în palme... M-au întrebat dacă mai am nevoie de ceva... și, printre lacrimi, mi-au spus că ei trebuie să plece...îi aștepta un drum lung până acasă. Am coborât cu ei și i-am văzut dispărând.

   Mi-am șters lacrimile și abia atunci mi-am dat seama că sunt singură...Înaintea ochilor mei se deschidea un oraș despre care nu știam prea multe și o lume pentru oameni mari... Și am început să plâng din nou... Mi-a luat o oră să găsesc un butic...M-am așezat pe o bancă, mi-am aprins o țigară, și am început să îmi fac un plan să nu intru în depresie...Numai ca planul nu a funcționat...hotărâsem sa socializez ca timpul să treacă mai repede...n-a mers...două săptămâni abia dacă m-am ridicat din pat. Citeam ca disperata tot ce îmi pica în mână și, când nu citeam, vorbeam la telefon. Trebuia să fiu aproape de ai mei...Și datorită lor și susținerii lor am reușit să prind curaj. Mama îmi povestea despre frumusețile pe care le pot întâlni în București și, încet-încet, am prins curaj și am ieșit din carapace.

   Într-adevăr, Bucureștiul m-a adoptat și, deși la început m-am zbătut în brațele lui, până la urmă a trebuit să cedez. Cu toată recunoștința pe care i-o port, a trebuit sa îl părăsesc...Aici voiam, de fapt, sa ajung... În nouă ani am învățat să numesc Bucureștiul - Casă și tot el mi-a scos în cale iubirea minunată pe care mi-o doream. Împreună am luat decizia de a părăsi Bucureștiul...pentru un oraș mai liniștit, Constanța...

   A fost foarte ciudat să ne facem bagajele și să ne începem viața împreună, pentru a doua oara, într-un oraș nou, cel puțin pentru mine. De data asta însă, nu mi-a mai fost frică...nu am avut nevoie de strategii, nici de timp pentru acomodare...De data asta nu am fost singură și noul început a fost minunat.

   Mi-am deschis sufletul în fața voastră astăzi deși această postare este începută de multă vreme...Acum am considerat ca este momentul cel mai bun să o postez...Vreau să știți, ca o concluzie, ca viața știe întotdeauna ce să ofere...indiferent dacă noi credem că uneori este nedreaptă, ea știe exact ce sa dea, cât să dea, cui să dea și mai ales când să dea. Așa că primiți viața cu bucurie în orice moment al ei...pentru că viața însăși este un dar...

Un zâmbet,

                      Sakura Wisdom. 

 

La multi ani, Bianca!

   Postarea acesta este pentru tine, Bianca, finuta mea, pentru ca astazi ai mai crescut un anisor.

          Scumpa mea,
   Stiu ca nu prea am fost prin zona in anii ce au trecut dar stiu ca ai o pereche de parinti care te-au crescut frumos si esti acum o domnisoara in toata regula. Frumoasa si desteapta si ma mandesc cu asa o finuta. Sa iti dea Domnul sanatate, bunatate, liniste si o viata incununata de bucurii si succese. Sa cresti frumos ca pana acum si sa iti faci mereu parintii mandri de tine. Sa dea Bunul Dumnezeu sa fii ocolita de probleme si tristete. Pe chipul tau sa nu lipseasca zambetele iar inima ta sa fie plina de iubire. Fie ca viata sa iti ofere din plin tot ce e bun si cald si frumos in lume.
   Te imbratisez cu drag si cu mandrie :)
                                     
                                                                           Cu drag,
                                                                                    Luana.

Do It Yourself - geanta plic din hartie

   Fara sa ma laud...sunt destul de indemanatica la multe chestii. Imi lace sa imi pun imaginatia a contributie si sa las mainile sa isi faca treaba. Intr-o duminica dupa amiaza, o prietena mi-a spus ca isi face o geanta din hartie. I-am spus ca asa ceva este imposibil si ca nu cred ca poate iesi ceva din chestia asta. Apoi curiozitatea m-a impins sa "dau un google" si sa ma conving. Modelele pe care le-am vazut pe internet m-au uimit. Nu vazusem reportajele de la televizor despre chestia asta si nici nu stiam ca, de fapt, gentile din hartie sunt un trend. Asa cum va spuneam, nu am mai intrat in blogosfera de mult timp...Dupa ce am navigat suficient cat sa imi dau seama ca nu e chiar atat de greu sa faci o gentuta din hartie, mi-am zis... "de ce nu?". Mai era doar o saptamana pana la ziua unei alte prietene care imi este foarte draga si mi-am dat seama ca, ea fiind o tipa care tine la chestiile de suflet, ar aprecia un cadou facut de mana mea decat orice alt cadou pe care i l-as fi putut cumpara.
   Asa ca m-am pus pe treaba. Imagimea mea despre o astfel de gentuta s-a creat imediat in mintea mea. Am cumparat scoci, hartie pentru impachetat cadouri, fermoar, captuseala, ac si ata si m-am pus pe treaba. Ca modelul sa fie mai interesant, am cumparat doua suluri cu modele diferite de hartie pentru impachetat cadouri. Am taiat fasii pe lungimea hartiei si le-am dat cu scoci. Apoi, cu ajutorul unui sablon din carton am taiat bucatile de hartie potrivite cu dimensiuni de 13.8 cm / 6 cm. Si am inceput sa impaturesc si sa le imbin. Dupa ce am facut lanturi suficient de lungi, am asamblat gentuta, le-am cusut intre ele ca sa fie rezistenta, am cusut fermoarul si captuseala si a iesit un cadou superb. Prietena mea a fost foarte incantata.
   Voi ce spuneti, ati purta o astfel de gentuta?Astept parerile voastre pentru ca as vrea sa imi spuneti cum vi se pare ideea si daca vreti sa fac o postare in care sa descriu, pas cu pas, procesul de fabricare. Am inceput sa lucrez la o alta gentuta si as vrea sa stiu daca doriti o astfel de postare ca sa pot face fotografiile si sa o pregatesc. Va multumesc.

Un zambet,

          Sakura Wisdom.