Ne-am trezit foarte devreme...la 6.30 cu Bella alintandu-si blanita moale langa mine. Are obiceiul sa sara repede langa telefon atunci cand acesta anunta ca e momentul sa ne trezim. Cafeaua era deja calda si imbietoare in filtru...parca si gustul ei a fost deosebit :)
Dupa cum va spuneam pentru saptamana aceasta mi-am luat concediu de odihna si am fugit cat m-au tinut picioarele din Bucuresti...Am spus-o si repet...Bucurestiul imi place...viata in Bucuresti imi place...dar am momente cand vreau sa evadez...si dupa ce ma chinui sa gasesc o solutie pentru evadarea mea...si dupa ce reusesc sa gasesc aceasta solutie..cand ma vad afara...o zbughesc dintr-o data si nu ma opresc decat atunci cand sunt suficient de departe...Eu ma bucur ca un copil atunci cand trebuie sa plec intr-o excursie, sau o calatorie...Ma fascineaza ideea ca unele locatii reprezinta pentru mine vise care mi se indeplinesc pana la urma...iar pentru altii, acele locatii pe care eu imi doresc foarte tare sa le vad...inseamna casa...Imi place sa privesc oamenii si sa ma gandesc ca fiecare dintre ei inseamna o viata diferita...un destin diferit...fiecare are probleme diferite...se trag din locuri diferite...In fine...sper sa intelegeti ce vreau sa spun...
Drumul s-a intins pe destule ore pentru ca ne-am oprit sa mancam...si apoi am ajutat un amic sa iasa din zapada pentru ca se impotmolise cu masina... Ne-a insotit soarele pe tot parcursul drumului. La un moment dat am privit zapada si am zambit...nu stiu daca vreodata ati privit zapada sub soare cu atentie si nu doar asa...in ansamblu...e foarte frumoasa...sclipeste de parca ar fi din mii de diamante...este superb...
Apoi am ajuns la Drobeta Turnu Severin. Am mai fost acolo cu cativa ani in urma dar era Primavara...Dunarea m-a surprins din nou cu frumusetea ei iar drumul spre Orsova, presarat cu viaducte si tuneluri mi-a captat atentia aproape instantaneu.
Si iata-ne in Timisoara...fix la ora 17.19 :) Ploua usor si rece dar nu am avut timp sa ma intristez pentru ca orasul, vazut din masina e foarte dragut. Abia astept sa ma plimb printre stradutele vechi... Am ajuns la pensiune si am fost placut surprinsa de caldura oamenilor si ospitalitatea lor.
Deja sunt foarte curioasa cum vor decurge lucrurile in continuare. Cam atat pentru prima fila din acest jurnal de bord. Voi scrie in fiecare zi si voi pune poze pentru ca vreau sa impartasesc cu voi bucuria implinirii unui vis foarte vechi...acela de a vizita Timisoara.
Acum o sa ma documentez in legatura cu ce pot vizita si locurile pe unde pot sa ma plimb si apoi, pun aparatul de fotografiat in geanta, telefonul cu internet si pornesc in descoperirea acestui oras.
Un zambet,
Sakura Wisdom
P.S. Cred ca fac o "expeditie" din acest concediu...dar a e atat de interesant sa fac asta...;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu