Limbajul trupului - cand mintim?

   Acum doua seri am vazut un episod dintr-un serial foarte dragut - Lie to Me. Dupa nume nu m-am gandit ca poate fi un serial politist. In fine, ideea principala este limbajul trupului. Un tip care cunoaste foarte bine acest limbaj, foloseste aptitudinea aceasta pentru demascarea criminalilor. E foarte interesant sa vezi cum reactioneaza corpul si mai ales cum orice om poate fi, pur si simplu, tradat de propriul trup. Oricum sunt genul de persoana care acorda atentie tonului vocii, miscarii mainilor sau sovaielii atunci cand cer raspuns la o intrebare, si de cele mai multe ori trupul chiar stie ce spune...Mi s-a parut un subiect interesant de abordat.

   Desi se este stiut faptul ca un cuvant poate cantari foarte mult, la fel de adevarat este si faptul ca un gest poate face cat 1000 de cuvinte...Astazi o sa ma opresc asupra exprimarii minciunii. Cum ne dam seama din gesturi ca persoana cu care stam de vorba minte sau nu crede o iota din ce spune? Fiecare dintre noi am mintit, dintr-un motiv sau altul, la un moment dat. Unii mint pentru ca se rusineaza de ceea ce sunt si vor sa para altceva, altii mint pentru ca, dupa parerea lor, protejeaza pe cel pe care il mint iar altii mint pentru ca pur si simplu au senzatia ca daca ar spune adevarul ar trebui sa dea si explicatii si e mai usor sa spuna o minciuna si sa scape. Si daca, unii dintre cei care mint, o fac fara remuscari, trupul nu stie sa minta.
   Exista foarte multe semne ale minciunii dar va voi prezenta doar cateva, pe care eu le consider cele mai vizibile si mai importante. Spun asta pentru ca majoritatea oamenilor nu au pregatirea necesara observarii atente a acestor semne.
   Cred ca cel mai important este contactul fizic si vizual. In momentul in care spunem o minciuna, trupul, instinctiv, se ascunde. Fara sa ne dam seama, ne vom modifica pozitia trupului in sensul ca daca stam fata in fata cu o persoana, ne vom intoarce usor pentru a optura contactul fizic. Ori vom incrucisa mainile sau picioare. La fel se va intampla si cu privirea care  nu va mai fixa interlocutorul. Destul de importanta este si transpiratia mainilor. Nu este sesizabila pentru interlocutor dar persoana care minte, va simti asta.
   Un alt "semn" ar fi interpunerea unui obiect (de catre mincinos) intre acesta si interlocutor, cum ar fi ceasca de cafea, scrumiera sau orice alt obiect cu care se joaca nervos.
   Probabil o sa sune ciudat, insa zambetul poate trada o minciuna. Cum? In mai multe situatii cum ar fi: nu apare intr-un moment potrivit, sau dureaza prea mult, sau este prea entuziast pentru context, sau apare pe fata unei persoane care in situatii similare este serios si incordat.
   Excesul de detalii, de asemenea, poate crea suspiciuni. Chiar daca o intrebare este pusa cat se poate de simplu si care nu implica niciun fel de banuiala, raspunsul poate veni precipitat si plin de detalii. Atunci este posibil ca acel raspuns sa nu fie tocmai adevarul.
   Nu in ultimul rand, o chestie care mi s-a parut absolut senzationala. Cred ca este specifica politiei si interogatoriilor. Chiar acum am citi despre asta, pe langa fatul ca a fost si o secventa in film. Daca aveti suspiciuni asupra unei povesti pe care v-a spus-o o persoana despre ea, rugati-o sa va spuna sirul intamplarilor de la sfarsit spre inceput sau dupa ce v-a spus povestea o data, faceti o pauza dandu-i impresia ca a scapat, si rugati-o sa va povesteasca din nou ce si cum s-a intamplat.
   Se poate sa nu fi punctat semnele cele mai importante dar sunt cateva care pot fi observate de oricine. Ce va mai pot spune este ca nu intotdeauna daca o persoana prezinta semnele de mai sus inseamna ca minte. Cu totii beneficiem, inainte de toate, de Prezumtia de Nevinovatie. Toate detaliile pe care vi le-am prezentat pot demasca o minciuna dar, sfatul meu este sa nu cadeti prada suspiciunilor. Este mai bine sa ascultati tot ceea ce o persoana are de spus si sa nu judecati dupa un gest care, uneori poate fi facut din cauza oboselii sau, cum se poate intampla si in cazul dispozitivelor poligraf cand o alta emotie poate face ca un raspuns sa fie fals. Si inca ceva...suspiciunile pot degenera in paranoia ceea ce este de multe ori mai grav.
   Eu sper ca v-au folosit informatiile pe care vi le-am oferit astazi. Si nu uitati, adevarul absolut nu exista, dar unde a-m ajunge daca ne-am cladi existenta pe suspiciuni, banuieli si paranoia. Pastra-ti-va, asadar, simtul realitatii si nu judecati.

  Un zambet,    

                    Sakura.